Trebuie sa spunem de la inceput ca in prezent nu exista o definitie clara, coerenta si universal acceptata a medicinei alternative.
De cele mai multe ori aceasta este definita ca fiind ansamblul produselor, practicilor si sistemelor medicale care nu fac parte din sistemul medicinei conventionale. Deoarece unele dintre metodele de terapie alternativa sunt originare din Asia (medicina traditionala chineza, Ayurveda, etc) si altele din cultura vestica (homeopatia, chiropractica, etc), nu se poate spune nici ca metodele de medicina alternativa si complementara sunt specifice culturii orientale si ca celalate sisteme sunt specifice medicinei occidentale, pentru ca nu este asa.
In acceptiunea data de unele academii importante, medicina alternativa si complementare este acea parte a medicinei care nu a fost fundamentata stiintific si ale carei rezultate nu au fost clar dovedite prin studii si masuratori acceptate de comunitatea stiintifica internationala sau care nu fac parte din materiile care sunt predate in mod curent in universitatile de medicina importante.
La incadrarea unei terapii in medicina clasica sau alternativa exista diferente si de la o tara la alta. De exemplu, chiropractica este considerata o forma de terapie alternativa in Danemarca, pe cand in SUA este considerata o metoda ce tine de practica medicala clasica.
Totusi, in acceptiunea cea mai larga, termenul de medicina alternativa si complementara inseamna orice practica sau metoda diferita de medicina clasica, conventionala.
In alt context, medicina alternativa este caracterizata uneori si in functie de felul in care aceasta este privita de sistemul de sanatate oficial din anumite state. Din acest motiv, pentru anumite forme de terapie nu se asigura finantare si nu se acorda suportul logistic necesar desfasurarii unor studii de cercetare aprofundate, nici nu li se acorda spatiu in publicatiile oficiale si nu sunt incluse in programele de standard de invatamant medical.
Asta nu scade cu nimic valoarea metodelor de terapie naturista, alternative si complementare existente. Practica medicala este in continua schimbare, unele forme de terapie care acum sunt privite ca fiind alternative sau complementare, pot sa devina fundamentate stiintific si sa fir primite in randul practicilor medicale conventionale in orice moment. Cea mai buna forma de terapie este cea care ofera rezultate pentru pacient cu riscuri si eforturi minime, nu neaparat cea care este catalogata de cineva ca fiind conventionala.